Elaphe sauromates a purtat inițial denumirea de Elaphe quatuorlineata sauromates – Șarpele cu patru dungi. Acest taxon din urmă fiind ridicat în prezent la rang de specie. [9, 11, 14]
Balaurul dobrogean este un șarpe neveninos de talie mare atingând chiar și lungimea de 2,6 metri. Este răspândit în Turcia europeană, nord-estul Greciei, sud-estul Bulgariei, sudul-estul României, sud-estul Rusiei, Caucaz, Asia Mică și Persia. [4, 5]
În România, Elaphe sauromates a fost înregistrat în următoarele Județe: Iași, Vrancea, Galați, Tulcea, Constanța, Buzău. [1, 3, 4, 5, 7, 10, 12] O mare parte din populații sunt astăzi dispărute. [8] Fiind pe cale de dispariție, distribuția acestei specii critic periclitate nu poate fi una tocmai satisfăcătoare la nivelul României. [13]Morfologie. Este unul dintre cei mai mari șerpi din România atingând chiar lungimea de 2,6 metri. Capul și coada sunt alungite, iar botul este obtuz. Pupila este rotundă, iar nara este așezată între nazal și postnazal. Rostralul este mai lat decât înalt, frontalul mai scurt decât parietalele, preocular mare, subocular mic, deține 2-3 postoculare, temporale 5 sau 7, 8 supralabiale. Solzii dorsali dispuși pe un șir transversal sunt slab carenați și sunt în număr de 25, plăcile ventrale sunt între 195-234, subcaudalele între 56-90, iar anala este întreagă sau divizată. [4, 5]
Coloritul este cafeniu închis sau brun roșcat pe un fond alb-gălbui. Capul este uniform cafeniu închis cu o pată deschisă post-occipitală, de la ochi la colțul gurii pornește o dungă închisă, caracteristică majorității speciilor genului Elaphe. Pe partea dorsală a corpului se diferențiază patru șiruri longitudinale de pete mari cafenii, neconfluente. Partea ventrală a corpului este de culoare galbenă, uneori pătată cu brun. Juvenilii sunt cenușii sau brun-gălbui cu 4 sau 5 șiruri de pete de culoare neagră sau brună. [4, 5]
Ecologie. Elaphe sauromates trăiește în regiunile de stepă, fiind deseori întâlnit în apropierea așezărilor omenești sau chiar sub podul caselor. Este un cățărător abil și se mișcă relativ lent. Mușcă numai atunci când este capturat. Mâncarea lui constă din rozătoare, păsări și unele șopârle pe care le omoară prin constricție. Vânează de dimineață până la apusul soarelui. [4, 5, 8]
Reproducerea are loc în lunile iunie-iulie, iar femelele depun ponta cel mai târziu la sfârșitul lunii iulie. Ouăle sunt depuse în sol și sunt în număr de 6-16, iar puii eclozează după 2,5-3 luni (septembrie-octombrie), măsurând aproximativ 15 cm lungime. [4, 5]
Legislație. În țara noastră, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa II), Directiva Europeana 92/43/EEC (Anexele II și IV), Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (Anexele III și IV) și de asemenea de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare (Anexele III și IV A), fiind considerată o specie de interes comunitar ce necesită o protecție strictă și a cărei conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare. [15, 16, 17, 18]
Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de aproape amenințată (NT), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este notată ca fiind endemică (EN). [8, 19]
Bibilografie
1. Băcescu M., (1937): Câteva interesante date herpetologice pentru fauna României şi unele propuneri de rezervaţii naturale în legătură cu ele. Revista Ştiinţifică “V. Adamachi” 23 (3): 122-128.
4. Fuhn I.E., Vancea Şt., (1961): “Fauna R.P.R.”, vol. XIV, Fascicolul II, Reptilia. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti: 1-352.
5. Fuhn I.E., (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
7. Honigmann H.L., (1917): (note without title). Blatter fur Aquarium und Terrariumkunde no. 28: 237-238.
8. Iftime Al., (2005): Reptilia. Amphibia. In: “Cartea Roşie a Vertebratelor din România”, Eds: Botnariuc & Tatole. Ed. Acad. Române.
10. Mertens R., (1921): Die Amphibien und Reptilien der Walachei und Dobrudscha II: Die Reptilien. Senkenbergiana 3: 20-23. Frankfurt am Main.
15. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna.
16. ***Directiva Europeana 92/43/EEC.
17. ***Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
18. ***Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare.
19. *** www.iucnredlist.org e, aprobată cu modificări şi completări ulterioare. [in Ro]
19. *** www.iucnredlist.org




