Vipera de stepă (Vipera ursinii)

12 februarie 2014
Vipera_ursinii

Este una dintre puținele specii de șerpi veninoși din Europa.  Este reprezentată printr-un grup cu un areal larg, dar extrem de fragmentat, care se întinde din Europa până în vestul și centrul Asiei. Majoritatea populațiilor se află la distanțe relativ mari una de cealaltă, iar când sunt apropiate sunt separate de formele plastice ale reliefului cum sunt munții sau văile adânci. Habitatele acestora sunt reprezentate de pajiști aflate la altitudini variate. [20]

Numeroasele studii filogenetice și sistematice actuale au demonstrat că Vipera ursinii cuprinde doar populații europene cu cinci subspecii acceptate în momentul de față: Vipera ursinii ursinii (Italia și Franșa), Vipera ursinii macrops (Bosnia, Harțegovina, Muntenegru, Macedonia şi Albania), Vipera ursinii graeca (Grecia), Vipera ursinii rakosiensis (Ungaria, Austria, România – Transilvania) și Vipera ursinii moldavica (România – Moldova și Delta Dunării, Republica Moldova, Bulgaria).

În tot arealul său european, vipera de stepă (Vipera ursinii) este reprezentă prin populații mici și izolate. Se consideră că specia a dispărut complet din Austria, Bulgaria și Republica Moldova. [20]

Arealul complexului Vipera ursinii în Europa [6]

Distribuția speciei Vipera ursinii în Europa [6]

În România au fost semnalate inițial trei subspecii ale acestui complex reprezentat de:

Vipera ursinii rakosiensis cunoscută în zona Transilvaniei, mai exact Județul Cluj în Rezervația „Fânețele Clujului”. Această populație a devenit dispărută iar timp de circa 50 de ani, acest taxon a fost considerat dispărut de pe teritoriul României. Cercetările recente au scos la iveală prezența unei noi populații de Vipera ursinii rakosiensis într-o pajiște din Județul Alba. [7, 16, 18, 23]

Vipera ursinii moldavica a fost inițial considerată ca fiind un hibrid între Vipera ursinii renardi și Vipera ursinii rakosiensis. Odată cu publicarea unei revizii cu privire la statutul său taxonomic (1993), Vipera ursinii moldavica a încetat să mai fie considerată un hibrid devenind o subspecie în cadrul complexului Vipera ursinii. Specia a fost descrisă pe baza unui halotip colectat din Rezervația Naturală „Valea lui David” din Județul Iași. [4, 19]

Populații de viperă de stepă sunt prezente și în câteva habitate din Delta Dunării. Acestea au fost inițial considerate ca aparținând subspeciei Vipera [ursinii] renardi. [4] O serie de studii ulterioare consideră aceste populații mai apropiate de moldavica decât de renardi sau că reprezintă un grup „soră” al populațiilor din Moldova. [13, 20] Astfel, în studiile care au urmat, populațiile deltaice sunt asimilate cu moldavica sau menționează poziția lor intermediară, dar le asimilează sub titulatura de moldavica. [3, 8, 9, 21] Apartenența acestor populații la un grup sau altul rămâne însă incertă. [14, 15, 27]

Distribuția speciei Vipera ursinii în România [2]

Distribuția speciei Vipera ursinii în România [2]

Vipera ursinii este cea mai mică specie de viperă din Europa, 40-60 cm lungime, cu capul triunghiular terminat cu un bot sub-ascuțit. [4, 5]

Coloritul este relativ similar cu restul viperelor europene. Banda în zig-zag se compune dintr-o serie de pete brun închise, tivite cu negru. Culoarea de fond pe mijlocul și pe cele două rânduri de solzi externi este gălbuie. Pe partea superioară a capului prezintă un desen de culoare închisă în formă de /; Din spatele ochiului până în regiunea gâtului se întinde o dungă întunecată. Partea inferioară a capului şi a gâtului este alb-gălbuie iar abdomenul este cenușiu sau negru. [4, 5]

Ecologia. Trăiește în pajiști stepice cu graminee xerofile (Stipa sp.), dar uneori se întâlnește și pe sărături, grinduri nisipoase, în pădurile rare sau în tufișurile dese de Juncus maritimus din Delta Dunării. Altitudinea la care viperele de stepă se găsesc variază foarte mult de la o subspecie la alta. Astfel, Vipera ursinii ursiniiVipera ursinii macrops și Vipera ursinii graeca trăiesc în pajiști montane cu vegetație arbustivă,  iar Vipera ursinii moldavicaVipera ursinii rakosiensis și Vipera [ursinii] renardi populează pajiștile xerofile de altitudine joasă. [1, 4, 5, 7, 15, 17, 20, 22, 24, 26, 27, 28]

Vipere de stepă se hrănesc în special cu insecte, mai ales ortoptere, șopârle, șoareci de câmp și mai rar cu păsări [4, 5, 27]. Un animal se alimentează în 3-4 etape anuale. Din observațiile experimentale sa constatat că hrănirea nu este zilnică. Vipera adultă mănâncă 3-4 șoareci la un interval de câteva zile, după care face post aproape o lună. Juvenilii în creștere, care își refac rezervele pot avea chiar 5 cicluri de hrănire, iar masculii adulți se mulțumesc cu numai 2 cicluri. Femelele gestante își petrec cea mai mare parte din timpului zilei însorindu-și corpul, ele având nevoie numai de un singur ciclu de hrănire. [4, 5]

Populațiile de viperă de stepă de joasă altitudine își încep activitatea în perioada martie-aprilie. Împerecherea are loc din martie până în mai, iar puii se nasc în iulie-august; ovovivipară. Numărul puilor variază între 3-17 (în raport cu mărimea femelei). Maturitatea sexuală începe din al 3-lea an de viață. Hibernează în adăposturile rozătoarelor, prin scorburi, începând din cursul lunii octombrie până în martie-aprilie. Dintre prădători fac parte diverse păsări (ciori, berze, fazani, păsări de pradă) și diverse mamifere (arici, dihori). Este vipera cea mai puțin veninoasă de la noi din țară. [4, 5,10, 11, 25]

Legislație. În România, specia este protejată prin Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna, Directiva Europeana 92/43/EEC, Natura 2000 și prin Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. De asemenea specia se află și în Anexa IVA a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare, fiind considerată specie de interes comunitar, specie ce necesită o protecție strictă. [29, 30, 31, 31]

Bibliografie

1. Baron J.P., (1997): Demographie et dynamique d’une population francaise de Vipera ursinii (Bonaparte, 1835). These de doctorat, Ecole Pratique des Hautes Etudes.

2. Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in Romania, ZooKeys 341: 49-76.

3. Edgar P., Bird D. R., (2005): Action Plan for the Conservation of the Meadow Viper (Vipera ursinii) in  Europe. Convention on the Conservation of European Wildlife and   Natural Habitats Standing Committee, 26th meeting, Strasbourg, 27-29 November 2006, T-PVS/Inf (2006) 21, 38 pp.

4. Fuhn I. E., Vancea Şt., (1961): Fauna R.P.R. Reptilia (Ţestoase, Şopîrle, Şerpi). Vol. XIV, fasc. 2, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti.

5. Fuhn I.E., (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

6. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

7. Ghira I., (2007): Rediscovery of Vipera ursinii rakosiensis in Transylvania. Herpetologica Romanica 1: 77-71.

8. Halpern B., Major A., Pehcy T., Marinov E.M., Kiss J.B., (2006): Vipera ursinii moldavica populations of the Romanian Danube Delta. Scientific Annals of the Danube Delta Insitute for Research and Development 12: 33-38.

9. Halpern B., Major A., Pehcy T., Marinov E.M., Kiss J.B., (2007): Genetic comparison of Moldavian Meadow Viper (Vipera ursinii moldavica) populations of the Danube- Delta. Scientific Annals of the Danube Delta Insitute for Research and Development 13: 19-26.

10. Iftime A., (2001). Lista roşie comentată a amfibienilor şi reptilelor din România. Ocrotirea Naturii şi a Mediului Înconjurător, 44-45:39-49.

11. Iftime A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roşie a Vertebratelor din România. Ed. Acad. Române, Bucureşti.

12. Joger U., Kalyabina-Hauf S. A., Schweiger S., Mayer W., Orlov N. L., Wink M., (2003): Phylogeny of Eurasian Vipera (subgenus Pelias), in Programme & Abstracts, 12th Ordinary General Meeting, Societas Europaea Herpetologica (SEH), Zoological Institute ofthe Russian Academy of Sciences, Saint-Petersburg, Russia, 12-16 August 2003, Saint-Petersburg, Societas Europaea Herpetologica: 77.

13. Kotenko T. I., Mazorov-Leonov S. Y., Mezhzherin S. V., (1999): Biochemical genetic differentiation of the steppe viper (Vipera ursinii group) in Ukraine and Romania. 10th Ordinary General Meeting of Socetas Europaea Herpetologica, Irakleio, pp. 88–90.

14. Kotenko T., (2000): Herpetofauna of the Danube Biosphere Reserve (Ukraine) against the background of the lower Danube region herpetofauna Analele Ştiinţifice ale Instutului-Delta Dunării, 8: 111–123.

15. Krecsak L., Zamfirescu S., (2001): Ecological situation and morphological characteristics of Vipera ursinii moldavica in the “Valea lui David” Natural Reserve. Russian Journal of Herpetology 8 (1): 69–73.

16. Krecsak L., Zamfirescu Ş., (2008): Vipera (Acridophaga) ursinii in Romania: historical and present distribution. North-Western Journal of Zoology 4 (2): 339-359.

17. Krecsák, L., Zamfirescu, S., Korsós, Z. (2003): An updated overview of the distribution of the Moldavian Steppe Viper (Vipera ursinii moldavica Nilson, Andrén and Joger, 1993). Russian Journal of Herpetology, 10 (3): 199–206.

18. Méhely L., (1894): Vipera ursinii, eine verkannte Giftschlange Europas. Zoologischer Anzeiger, 17(440): 57–61; 17(441): 65–71.

19. Nilson G., Andrén C., Joger U., (1993): A re-avulation of the taxonomic status of the Moldavian steppe viper based on immunological investigations, with a discussion of the hypothesis of secondary intergradation between Vipera ursinii rakosiensis and Vipera (ursinii) renardi. Amphibia-Reptilia, 14: 45–57.

20. Nilson G., Andrén C., (2001): The Meadow and Steppe Vipers of Europe and Asia – The Vipera (Acridophaga) ursinii complex. Acta Zoologica Academiae Scientiarum Hungaricae, 47 (2-3): 87–267.

21. Strugariu  Al.,  Zamfirescu  Șt.R.,  Gherghel  I.,  Sahlean  T., Moraru  V.,  Zamfirescu  O., (2011):  A  preliminary  study  on  population  characteristics  and  ecology  of  the critically  endangered  meadow  viper  (Vipera  ursinii)  in  the  Romanian  Danube Delta, Biologia, Section Zoology, 66 (1): 175-180.

22. Tomovic L., Crnobrnja-Isailovic J., Ajtic R., (2004): A preliminary study of the population ecology of Vipera ursinii macrops from eastern Montenegro. Amphibia-Reptilia 25: 316-320.

23. Török Z., (2007): GIS technique used for managing data on potential Natura 2000 sites. Case study: areas inhabited by Vipera ursiniii. Scientific Annals of the Danube Delta Institute for Research and Development, Tulcea-Romania, 13: 241–250.

24. Ujvari B., Korsos Z., (1997): Thermoregulation and movements of radiotracked Vipera ursinii rakosiensis in Hungary. În: Bohme W., Bischoff W., Ziegler T. (eds.): Herpetologia Bonnensis: 367-372.

25. Ujvari B., Korsos Z., Pechy T., (2000): Life history, population characteristics and conservation of the Hungarian meadow viper (Vipera ursinii rakosiensis). Amphibia-Reptilia 21: 267-278.

26. Zamfirescu Şt.R., Zamfirescu O., Ion C., Popescu I.E., (2007): Research on the habitats of Vipera ursinii moldavica populations from Iaşi County. Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, s. Biologie animală, 53: 159-166.

27. Zamfirescu Şt.R., Zamfirescu O., Popescu I.E., Ion C., Strugariu A., (2008): Vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica) şi habitatele sale din Moldova (România). Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

28. Zamfirescu Şt., Zamfirescu O., Popescu I.E., Ion C., (2009): Preliminary data on population characteristics of Vipera ursinii moldavica from “Dealul lui Dumnezeu” (Iaşi County, Romania). North-Western Journal of Zoology 5 (1): 85-96.

29. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenţia de la Berna.

30. ***Directiva Europeana 92/43/EEC

31. ***Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

32. ***Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări ulterioare. e. [in Ro]

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

One thought on “Vipera de stepă (Vipera ursinii)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *