Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus)

6 mai 2014
Zamenis-longissimus

Pe Șarpele lui Esculap l-ați văzut deseori încolăcit pe un pocal ce reprezintă simbolul majorității farmaciilor sau a produselor farmaceutice.

Există câteva legende în mitologia antică din Grecia referitoare la acest simbol al medicinei. Una dintre acestea spune că acest șarpe are cunoștințe despre plantele medicinale și despre proprietățile vindecătoare ale acestora. De aceea zeul grec Asclepio (Esculap la romani) este înfățișat cu un șarpe încolăcit în jurul toiagului său. Pentru a afla aceste cunoștințe pe care șarpele le avea, Esculap se transforma în chip de șarpe și apoi revenea la înfățișarea de om, astfel el folosea aceste informații pentru tratarea bolnavilor. Esculap a ajuns doctorul grec de pe Muntele Olimp, iar șarpele sau “a lui Esculap” a devenit simbolul medicinei.

Zeul Esculap - [22]

Zeul Esculap – [22]

Zamenis longissimus a purtat până de curând denumirea științifică de Elaphe longissima. Genul – Elaphe și Specia – longissima nu reprezintă o formulare corectă deoarece numele masculin al genului (în cazul nostru Elaphe) trebuie să corespundă speciei tot cu un nume masculin (întrucât denumirea de longissima a fost înlocuită ulterior cu longissimus). Astfel genul și specia Elaphe longissimus aparțin aceluiași gen masculin. [2, 5, 13] Studiile recente au repartizat această specie la genul Zamenis. [16]

Este răspândit în centrul și sudul Europei, Caucaz, Asia Mică și Nordul Iranului. [6, 7, 10]

Distribuția speciei Zamenis longissimus în Europa [8]

Distribuția speciei Zamenis longissimus în Europa [8]

În România șarpele lui Esculap se găsește sporadic în diverse localități situate în toate regiunile țării. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Banat și Apuseni. [1, 4, 6, 7, 9, 10, 11, 14, 15]

Distribuția speciei Zamenis longissimus în România [3]

Distribuția speciei Zamenis longissimus în România [3]

Morfologie. Șarpele lui Esculap este unul dintre cei mai eleganți șerpi din fauna României, având un corp lung și strălucitor (ajungând și la 2 metri lungime), acolo unde găsește condiții favorabile. Are un aspect zvelt, cu un cap mic și îngust, corpul cilindric, iar coada lungă și subțire. Rostralul este abia vizibil dorsal, fiind mai lat decât înalt, iar frontalul este mai scurt decât parietalele. Nara este situată între două plăci, are un singur preocular, postocularele sunt două și sunt suprapuse, supralabialele 4 și 5 sunt în contact cu inframaxilarele superioare, iar supralabialele sunt în număr de 8. Solzii de pe partea dorsală sunt netezi și ușor carenați în partea posterioară a corpului. Sunt în număr de 23 de șiruri transversale și între 212 – 248 de șiruri ventrale. Anala este divizată, iar perechile subcaudale oscilează între 60 și 69. [6, 7]

Coloritul dorsal la specia Zamenis longissimus este brun deschis, brun închis sau brun-cenușiu, majoritatea solzilor fiind prevăzuți cu dungi albe. În părțile laterale ale capului sunt prezente pete galbene deschise, iar de la ochi până la marginea gurii se întind fâșii negre. Coloritul ventral este alb-gălbui uniform pe toată suprafața. Cloritul dorsal al juvenililor este cu pete brune închise pe un fond galben cu negru. Există și exemplare melanice (negre în totalitate). [6, 7]

Ecologie. Șarpele lui Esculap este o specie termofilă ce preferă pădurile uscate, cu zone însorite (rariști de foioase, luminișuri, tufărișuri), terenuri stâncoase arbori și/sau arbuști și ruine invadate de vegetație. [6, 7, 10] Este cel mai bun cățărător dintre șerpii faunei României. Deși este un șarpe lent, atunci când este atacat mușcă furios, însă rana pe care o lasă în urmă nu este decât o mică zgârietură. Hrana șarpelui Zamenis longissimus constă în șopârle, rozătoare, cârtițe și rar păsări sau ouă de păsări. Intră în hibernare la sfârșitul lui octombrie, ascunzându-se în vizuini, în galerii, sub trunchiuri de copaci sau sub stânci și iese din hibernare în luna aprilie. [6, 7, 12]

Reproducerea se desfășoară în mai-iunie, iar ponta este depusă la aproximativ o lună după împerechere și poate cuprinde 5-8 ouă albe și alungite. Eclozarea având loc în luna septembrie cu pui ce depășesc dimensiunea de 20 de centimetri. [6, 7]

Legislație. În țara noastră, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa II), Directiva Europeana 92/43/EEC (Anexa IV), Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (Anexa IV) și de asemenea de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare (Anexa IVA), fiind considerată o specie de interes comunitar ce necesită o protecție strictă. [17, 18, 19, 20]

Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de preocupare minimă (LC), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este notată ca fiind vulnerabilă (Vu). [10, 21]

Bibliografie

1. Ardelean G., Trifonof P., (2000): Vertebratele din Ţara Făgăraşului. Satu Mare – Studii şi comunicări, Muzeul Judeţean Satu Mare, 1, 333-363.

2. Böhme W., Köhler J., (2004): Do Endings of Adjective Flectible Species Names Affect Stability? A final note on the gender of Podarcis Wagler, 1830 (Reptilia, Lacertidae). Bonner Zoologische Beiträge 53(3/4): 293-295.

3. Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in Romania, ZooKeys 341: 49-76.

4. Covaciu-Marcov S.D., Ghira I., Cicort-Lucaciu A.Ş., Sas I., Strugariu Al, Bogdan H.V. (2006): Contributions to knowlenge regarding the geographical distribution of the herpetofauna of Dobrudja, Romania. North-Western Journal of Zoology 2 (2): 88-125.

5. Crochet P.A., Dubois A., (2004): Recent changes in the taxonomy of European amphibians and reptiles in: Gasc, J.-P. et al. (eds.). Atlas of amphibians and reptiles in Europe (second reprinted edition). Museum national d’Histoire naturelle, Paris. Collection Patrimoines Naturels 29, 496.

6. Fuhn I.E., Vancea Şt., (1961): Fauna R.P.R. Reptilia (Ţestoase, Şopârle, Şerpi). Vol XIV, fasc. 2, Editura Academiei R.P.R., București.

7. Fuhn I. E., (1961), Broaște, șerpi, șopârle, Ed. Sport – Turism, București.

8. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

9. Ghira I., Venczel M., Covaciu-Marcov S. D., Mara Gy., Chile P., Hartel T., Török Zs., Rácz T., Farkas Z., Brad T., (2002): Mapping of Transyllvanian herpetofauna, Nymphaea 29: 145-201.

10. Iftimie A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roşie a Vertebratelor din România. Ed. Academiei Române, Bucureşti.

11. Mara G., Ghira I., Frankas L., (1999): Preliminary report on herpetofauna of the upper and middle Olt river basin. Transylv. Rev. Syst. Ecol. Ers., 1: 169-18.

12. Nejbar B., (2007): Food habits of Zamenis longissimus (Laurenti, 1768) (Reptilia: Serpentes: Colubridae) in Bieszczady (south-eastern Poland), Vertebrate Zoology, 57 (1): 73-77.

13. Sos T., (2008): Review of recent taxonomic and nomenclatural changes in European Amphibia and Reptilia related to Romanian herpetofauna. Herpetologica Romanica, 2, 61-91.

14. Strugariu A., Sos T., Gherghel I., Ghira I., Sahlean T.C., Puşcaşu C. M., (2008): Distribution and current status of the herpetofauna from the northern Macin Mountains area (Tulcea County, Romania). Analele Ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, Biologie Animală, Tom LIV: 191 – 206.

15. Török Zs., (1998): Date privind ecologia şi protecţia amfibienilor şi reptilelor din Munţii Igniş, Studii şi comunicări (Muz. Judeţean Satu Mare), 1, 160-170.

16. Utiger U., Helfenberger N., Schätti B., Schmidt C., Ruf M., Ziswiler V., (2002): Molecular systematics and phylogeny of old and new world ratsnakes, Elaphe Auct., and related genera (Reptilia, Squamata, Colubridae). Russian Journal of Herpetology 9: 105-124.

17. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna.

18. ***Directiva Europeana 92/43/EEC.

19. ***Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

20. ***Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare.

21. www.iucnredlist.org

22. www.wikipedia.org

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *