Șarpele de casă (Natrix natrix)

4 iulie 2016
Natrix-natrix

Este una dintre cele mai răspândite specii de șerpi, atât în Europa cât și în România. [2, 3, 6]

Distribuția speciei Natrix natrix în Europa [4]

Distribuția speciei Natrix natrix în Europa [4]

Specia este distribuită pe tot teritoriul României putând fi întâlnită de la nivelul mării până la altitudinea de 1100 de metri. [2, 3]

Distribuția speciei Natrix natrix în România [1]

Distribuția speciei Natrix natrix în România [1]

Morfologie. Șarpe de talie medie spre mare, peste 1 metru lungime (poate ajunge și la 2 metri), de formă zveltă. Rostralul este lat, internazalele au formă trapezoidală, frontalul mai lung decât lat și separat de preocular. Suralabialele sunt în număr de 7 (rar 8), a 3-a și a 4-a mărginind ochiul. Un singur preocular și 3 postoculare suprapuse (rar 2 sau 4) în spatele cărora se întinde o placă lungă și îngustă. Solzii dorsali au o carenă longitudinală bine evidențiată, fiind dispuși în 19 șiruri. Scuturile ventrale variază între 163-183, iar subcaudalele între 53-78 de perechi. [2, 3, 6]

Coloritul dorsal variază de la cenușiu la brun sau negru. Desenul dorsal lipsește sau poate fi format din 4-6 șiruri longitudinale de pete mici și negre. Regiunea posterioară a capului se diferențiază prin două pete semicirculare de culoare ce variază de la alb la galben și portocaliu. Coloritul ventral este negru cu alb. Uneori pot fi întâlnite exemplare melanice (complet negre dorsal) cu abdomenul cenușiu-negru. În Dobrogea și în sudul țării apare frecvent o variație cu două dungi dorso-laterale de culoare albă sau galbenă, late de 2 solzi și cu abdomenul complet negru (Natrix natrix var. persa). [2, 3]

Natrix natix var. persa

Natrix natix var. persa

Ecologie. Este o specie cu activitate diurnă ce duce un mod de viață atât terestru cât și acvatic. Poate fi întâlnit în apropierea bazinelor acvatice (bălți, mlaștini, ape curgătoare), dar și la distanțe considerabile față de aceasta, în zone uscate, pietroase, pe câmp sau în pădure. Preferă locurile însorite, cu vegetație de acoperire. Atunci când este văzut, prima reacție a lui este fuga, se ascunde în găuri, crăpături, sau dacă este în apropierea apei, se scufundă în ea. Dacă nu se poate ascunde capătă o atitudine agresivă ce intimidează necunoscătorii, se strânge ca un colac, sâsâie puternic și lovește agresorul cu capul, dar fără a mușca. Dacă este luat în mână împrăștie din conținutul glandelor sale anale urât mirositoare, iar dacă este stresat mai mult timp capătă o atitudine de mort, cu corpul încolăcit, întors pe spate și cu limba scoasă afară (Figura de mai jos). Se hrănește cu tritoni, broaște, pești, mamifere și păsări mici. Este o specie antropofilă, trăind și în zona așezărilor omenești (de unde provine și denumirea populară a speciei) ascunzându-se deseori în crăpăturile casei, în pod sau în beci. Printre dușmanii săi naturali se numără păsările acvatice, păsările răpitoare, aricii etc. Din octombrie până în aprilie hibernează în grupuri de mai mulți indivizi. [2, 3, 6]

Exemplar melanic de Natrix natrix prefăcându-se mort

Exemplar melanic de Natrix natrix prefăcându-se mort

Reproducerea se desfășoară în lunile aprilie sau mai. Ponta este depusă la mică adâncime, în sol, frunze, mușchi, paie putrede etc. În perioada iulie-august și cuprinde între 11 și 25 de ouă albe, lipite unele de altele. S-a semnalat faptul că mai multe femele pot depune ouăle în același loc. După aproximativ 10 săptămâni juvenilii eclozează și au aproximativ 160-190 mm lungime. [2, 3]

Legislație. În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa III). [7]

Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de preocupare minimă (LC), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este notată ca fiind neevaluată (NE). [5, 8]

Bibliografie

1. Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in Romania, ZooKeys 341: 49-76.

2. Fuhn I.E., Vancea Ș., (1961): Fauna R.P.R. Reptilia (Țestoase, Șopârle, Șerpi). Vol XIV, fasc. 2, Editura Academiei R.P.R., București.

3. Fuhn I.E., (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Științifică, București.

4. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

5. Iftimie A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Ed. Academiei Române, București.

6. Kindler C., Böhme W., Corti C., Gvoždík V., Jablonski D., Jandzik D., Metallinou M.,  Široký P., Fritz U., 2013: Mitochondrial phylogeography, contact zones and taxonomy of grass snakes (Natrix natrix, N. megalocephala). Zoologica Scripta 42: 458-472.

7. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna.

8. *** www.iucnredlist.org

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *