Năpârca (Anguis colchica)

27 noiembrie 2016
anguis-colchica-foto

Năpârca este o șopârlă cu corpul alungit și fără membre. Este singura specie de șopârlă fără membre din România și poate fi ușor confundată cu un șarpe. Popular, acestă specie mai poartă denumirea și de Șarpele de sticlă datorită faptului că „se sparge” (își poate desprinde coada de corp), fenomen denumit autotomie.

Până de curând acestă specie a fost cunoscută cu denumirea științifică de Anguis fragilis colchica, ulterior subspecia a fost ridicată la rang de specie.

Specia este prezentă în toate țările Europei, mai puțin în regiunile reci din nord și Irlanda. [6]

Distribuția speciei Anguis colchica în Europa [6]

Distribuția speciei Anguis colchica în Europa [6]

În România specia are o distribuție predominant centrală, dar este întâlnită și în alte zone ale țării. [3, 4, 5]

Distribuția speciei Anguis colchica în România [3]

Distribuția speciei Anguis colchica în România [3]

Morfologie. Este o specie ce poate atinge lungimea de 50 cm. Nu are picioare și are un aspect serpentiform. Ochii acestei șopârle sunt mici, au pupila rotundă și pleoapele mobile. Botul este conic, iar deschiderea externă a urechii este vizibilă. Coada este cilindrică, groasă și de două ori mai lungă decât restul corpului, iar trecerea de la trunchi la coadă se face treptat, fiind insesizabilă. Corpul este acoperit de solzi mici, netezi și de formă rotundă. Aceștia prezintă un luciu sticlos, având aceeași dimensiune, formă și dispoziție, atât dorsal cât și ventral. Prezintă un singur internazal, despărțit de nazale prin două plăci. Frontalul este unic, două prefrontale, două parietale lungi și înguste, nazalele de mici dimensiuni și despărțite printr-o placă de rostral, iar supraocularele variază între 5-6. Prezintă între 26-29 de șiruri de solzi, numărați de jur împrejurul corpului. Masculii se diferențiază de femele prin capul mai mare și apariția unor pete dorsale de culoare albastră. Femelele sunt mai mari ca dimensiune decât masculii și prezintă o bandă dorsală și flancuri de culoare închisă. [4, 5, 11]

Coloritul dorsal al ambelor sexe este uniform și variază între cenușiu-plumburiu și brun-roșcat, iar coloritul ventral este gri închis cu luciu sidefiu. Juvenilii au un colorit diferit față de adulți, fondul este cenușiu-argintiu, peste care se întinde o dungă vertebrală și două laterale de culoare brun închis. Coloritul ventral al juvenililor este de culoare brun închis sau negru. [4, 5]

Ecologie. Este o specie cu activitate crepusculară, fiind întâlnită în regiunile de șes, deluroase și montane. Poate fi găsită în locuri însorite din habitate umede, păduri, liziere de păduri, pășuni și livezi, locuind în galerii subterane săpate de diverse mamifere, în crăpăturile de la baza arborilor, sub pietre, bușteni, căpițele de fân sau chiar în furnicare. Poate fi prinsă cu ușurință, deoarece se mișcă lent și nu mușcă niciodată. Se hrănește cu melci, râme și diferite artropode, iar acest tip de hrană este strâns legat de activitatea șopârlei, care este activă imediat după ploaie, în primele ore ale dimineții și la apus. Au fost semnalate și cazuri de canibalism la acestă specie, însă este un lucru relativ comun la amfibieni și reptile. Hibernarea începe din luna octombrie și pot hiberna uneori în grupuri de mai multe exemplare. Își începe activitatea din luna martie, în funcție de cât de devreme se încălzește vremea. Specia năpârlește de mai multe ori pe an și poate trăi până la 46 de ani.[1, 4, 5, 8, 9, 10]

Reproducerea se desfășoară în luna mai, masculul imobilizând femela în timpul acuplării, mușcând-o de ceafă. Specia este ovovivipară, iar în luna august femela naște între 5-26 de pui care au aproximativ 8,5 cm la naștere. [4, 5]

Legislație. În România, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa III) și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare (Anexa IV B), fiind considerată o specie de interes național ce necesită o protecție strictă. [12, 13]

Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de neevaluată (NE), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este notată ca fiind vulnerabilă (Vu). [7, 14]

Bibliografie

1. Ceirans A., (2004): Reptiles in sub-boreal forests of Eastern Europe: patterns of forest type preferences and habitat use in Anguis fragilis, Zootoca vivipara and Natrix natrix. Herpetozoa 17: (1/2): 65-74.

2. Cicek K., Tayhan Y., Hayretdag S., Ayaz D., Tok V C., (2011): A case of cannibalism behavior of the Slow worm, Anguis fragilis (Reptilia: Anguidae) in Turkey, Biharean Biologist 5 (1): 76-77.

3. Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in Romania, ZooKeys 341: 49-76.

4. Fuhn I.E., Vancea Ș., (1961): Fauna R.P.R. Reptilia (Țestoase, Șopârle, Șerpi). Vol XIV, fasc. 2, Editura Academiei R.P.R., București.

5. Fuhn I.E., (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Științifică, București.

6. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

7. Iftimie A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Ed. Academiei Române, București.

8. Luiselli L., (1992): The diet of the Slow Worm, Anguis f. fragilis LINNAEUS, 1758, in the Tarvisio Forest (Carnic Alps, NE Italy). Herpetozoa 5 (3/4):91-94.

9. Polis, G.A. (1981): The evolution and dynamics of intraspecific predation. Annual Review of Ecology and Systematics 12: 225-251.

10. Polis, G.A., Myers, C.A. (1985): A survey of intraspecific predation among reptiles and amphibians. Journal of Herpetology 19: 99-107.

11. Sos T., Gábor H., (2010): Sexual Size Dimorphism in Eastern Slow-Worm (Anguis fragilis colchica, Reptilia: Anguidae). Russian Journal of Herpetology 16 (4): 304-310.

12. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna.

13. ***Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare.

14. *** www.iucnredlist.org

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *