Cum a început pasiunea pentru cel mai cunoscut herpetolog român

11 februarie 2014
Ion Fuhn

Cu toții avem o istorie a pasiunilor noastre, care pentru mulți dintre noi s-a transformat într-un adevărat stil de viață, sau într-o meserie adevărată. Iată una din cele mai impresionante povești de început, scrisă de însuși herpetologul Ion Eduard Fuhn (1916-1987), în binecunoscuta sa lucrare „Broaște, șerpi, șopârle” publicată în anul 1969.

Cu mulți ani în urmă, un licean frunzărea niște reviste străine în sala de așteptare a unui dentist. Tocmai își instalase un acvariu cu pești exotici și avea multe nedumeriri asupra felului lor de viață. Într-una din reviste era recenzată o publicație de acvaristică și teraristică (tehnica ținerii în captivitate a broaștelor, șerpilor și șopârlelor) din Germania. Își notă numele revistei și, curând, deveni cititorul ei. Într-o zi făcu o observație mai neobișnuită asupra unor pești și o trimise revistei pentru rubrica “poșta redacției”.

O dată cu răspunsul la întrebare, cel care semna cartea poștală acoperită cu un scris mărunt și greu de descifrat se interesa dacă noul abonat al revistei cunoaște broaștele cu coadă, tritonii. În caz afirmativ, întreba dacă i s-ar putea procura unele specii. Cel care se interesa de tritoni era un savant renumit în toată lumea, pasionat de viața broaștelor cu coadă. Liceanul din acea vreme – cel care scrie aceste rânduri – nu știa mai nimic despre tritoni și nu avea habar de faima doctorului Wolterstorff din Magdeburg. Dar din clipa primirii scrisorii și până la moartea marelui naturalist, sute de asemenea cărți poștale scrise cu cerneală și cu caractere minuscule aveau să-mi deschidă drumul spre lumea pasionată a târâtoarelor de tot felul. Ulterior am devenit membru al asociației de amatori „Salamander și pe această cale am intrat în legătură pentru schimb de informații cu mulți amatori și oameni de știință, dintre care unii mi-au fost adevărați dascăli, călăuzindu-mă de la bucuriile simple ale amatorului până la rigorile cercetării științifice. Unul dintre ei, Louis-Amédée Lentz, era un naturalist amator îndrăgostit de șopârle, de profesie inginer chimist. În fiecare concediu el colinda țărâmurile Mediteranei pentru a cerceta bogata faună sudică de broaște, șopârle și șerpi. Nu o dată am deschis cu mâini tremurânde de emoție lădițele trimise prin avion, direct de pe teren, în care, în săculețele mici de pânză, se agitau darurile ale: gușteri verzi mediteraneeni cu pete albastre ca cerul, șopârle de nisip, stranii filodactili cu ochi de pisică.

O dată a ieșit alene din sac un șarpe cu cap triunghiular, care începu să șuiere amenințător. De spaimă am aruncat sacul și am sărit înapoi doi pași, până ce m-am dumirit că este inofensivul șarpe de apă din sudul Franței, care imită vipera.

Îndată după pensionare, Lentz se pregătea să se consacre exclusiv studiului șopârlelor pe care le adunase timp de multe decenii. Necruțătoarea moarte l-a răpit înainte de a-și fi realizat dorințele.

Celălalt îndrumător era de profesie, un savant de reputație mondială – profesorul Robert Martens din Frankfurt, om de știință riguros și autor a nenumărate lucrări, călător neobosit, care a străbătut pădurile ecuatoriale, a respirat aerul Cordilierilor, a parcurs savanele africane și pampasurile argientiniene, a înaintat până în inima continentului australian. Cu toate acestea, el nu a izgonit nicicând pe iubitorul de natură din el, pe omul care simte în fața organismelor vii aceleași bucurii ca spectacolul în fața creațiilor artistice…

Datorită acestor dascăli am ajuns să îndrăgesc lumea târâtoarelor, o lume plină de surprize și bogată în cele mai izbutite adaptări, create de-a lungul mileniilor de forțe active ale evoluției. Această minunată lume nu poate fi nici pe departe bănuită de omul cu bâta ridicată, schimonosit de ură, care o spulberă sub ploaia de lovituri fără sens.

De la primul răvaș al bătrânului savant din Magdeburg și până astăzi am cutreierat țara în lung și lat pe urmele amfibienilor și reptilelor. Descifrând însemnările grăbite din carnetele mele de teren, încep să prindă formă dinaintea ochilor mei secvențele unui șir de întâmplări neuitate…

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *