Broasca râioasă verde (Bufo viridis)

7 aprilie 2015
Bufo-viridis-foto

Denumirea științifică a acestei specii a fost îndelung dezbătută [12, 15, 17] și nu este încă stabilită. Propunerea genului Pseudoepidalea a fost ulterior infirmat și schimbat în Epidalea [13, 14], urmând ca apoi să fie iar schimbat în Bufotes. Până va fi elucidată taxonomia acestei specii, încă se mai folosește denumirea științifică a speciei de Bufo viridis.

Este o specie larg răspândită, extinzându-se din estul Franței și Italia până în Asia Centrală, fiind întâlnită și în nordul Africii și în mai multe insule mediteraneene. [1, 6, 7]

Distribuția speciei Bufo viridis în Europa [8]

Distribuția speciei Bufo viridis în Europa [8]

În România este una dintre cele mai comune specii de amfibieni, fiind întâlnită deseori și în zonele urbane. [2, 4, 5, 10, 11, 16]

Distribuția speciei Bufo viridis în România [3]

Distribuția speciei Bufo viridis în România [3]

Morfologie. Specie masivă, cu corpul îndesat, având capul mai lat decât lung. Pupila este orizontală, iar timpanul distinct. Degetele membrelor anterioare sunt scurte și rotunjite în capăt, al treilea deget fiind cel mai lung, al 2-lea și al 4-lea fiind egale. Membrul posterior este relativ lung, articulația tibio-tarsală a membrului întins ajungând până la ochi, sau între ochi și nară, la masculi și între umăr și ochi, la femele. În unghi drept față de axul corpului, membrele îndoite se ating sau se suprapun ușor. Degetele membrelor posterioare nu sunt foarte lungi, membrana interdigitală unind degetele până la jumătatea degetului cel mai lung. Prezintă 2 tuberculi metatarsali, unul intern, oval și proeminent și unul extern, mai mic, oval sau rotund. Pe partea internă a tarsului prezintă o cută tegumentară bine evidențiată, de natură cornoasă, ce folosește la săpat. Pe partea dorsală a corpului tegumentul este acoperit cu numeroase verucozități. Din regiunea lombară până la vârful gurii se evidențiază un șir de verucozități mai mari. Glandele parotoide sunt mari și au formă de pară (piriforme), ușor convergente spre bază. Partea ventrală este granuloasă. Masculul se diferențiază de femelă prin dimensiunea mai mică decât cea a femelelor, membre anterioare puternice, apariția calozităților nupțiale în perioada de reproducere, membranele interdigitale mai dezvoltate și un sac vocal mare, intern, poziționat subjugular. [6, 7]

Coloritul dorsal este ușor variabil, dar caracteristic speciei. Pe un fond alb-gălbui, cenușiu-verzui sau gălbui cu nuanțe roz apar pete mari, neregulate de culoare verde sau măslinie. Coloritul ventral este alb-murdar, cu sau fără pete mai închise. Culoarea irisului este galben-verzuie vermiculat cu negru. [6, 7]

Ecologie. Broasca râioasă verde este o specie terestră fiind mai răspândită decât Broasca râioasă brună (Bufo bufo). Ea poate fi întâlnită de la nivelul mării până la altitudinea de 1700 de metri. Este o specie crepuscular-nocturnă, după apusul soarelui sau atunci când versantul nu mai este expus la soare, iese după hrană, dar poate manifesta și o activitate diurnă în stadiile de semi-adult. În timpul zilei stă ascunsă în galerii subterane de rozătoare sau în galerii proprii, în crăpături de stâncă, sub pietre, trunchiuri de copaci, frunze sau tufe de iarbă. Se hrănește cu nevertebrate ca insecte, miriapode, păianjeni, melci, râme, gândaci, furnici. Se mișcă mai repede și sare cu mai multă ușurință decât Broasca râioasă brună. [6, 7]

Reproducere. În perioada de reproducere are activitate mai mult acvatică decât Bufo bufo și poate fi găsită în apă din aprilie până în luna iunie. Amplexus-ul este de tip axilar. Ouăle sunt mai mici decât la Broasca râioasă brună, au culoarea negră și sunt dispuse în cordoane gelatinoase conținând 10 000 – 12 000 de ouă. Când cordoanele sunt sunt răsucite în jurul plantelor acvatice, se văd 2-4 șiruri de ouă. Larvele se dezvoltă relativ repede, în 2-3 luni și sunt mai mari decât la Bufo bufo. [6, 7]

Legislație. În țara noastră, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa II), Directiva Europeana 92/43/EEC (Anexa IV), Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (Anexa IV) și de asemenea de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare (Anexa IVA), fiind considerată o specie de interes comunitar ce necesită o protecție strictă. [18, 19, 20, 21]

Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de preocupare minimă (LC), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este notată ca aproape amenințată (NT). [9, 22]

Bibliografie

1. Bologna M.A., Giacoma C., (2006): Bufo viridis Laurenti, 1768. In: Sindaco, R., Doria, G., Razzetti, E., Bernini, F. (eds.), Atlante degli Anfibi e dei Rettili d’Italia / Atlas of Italian Amphibians and Reptiles, Societas Herpetologica Italica, Edizioni Polistampa, pp. 306-311.

2. Cogalniceanu D., Aioanei F., Bogdan M., (2000): Amfibienii din România, Determinator. Editura Ars Docendi, Bucharest, Romania.

3. Cogălniceanu D., Szekely P., Samoilă C., Iosif R., Tudor M., Plăiaşu R., Stănescu F., Rozylowicz L., (2013): Diversity and distribution of amphibians in Romania, Zookeys 296:25-57.

4. Covaciu–Marcov S.D., Ghira I., Venczel M,. (2000): Contributions for the study of the herpetofauna of Oradea. Nymphaea, Folia Naturae Bihariae 28: 143–158.

5. Covaciu-Marcov, S.D., Ghira, I., Cicort-Lucaiu A.S., Sas I., Strugariu A., Bogdan H.V., (2006): Contributions to knowledge regarding the geographical distribution of the herpetofauna of Dobrudja, Romania. North-Western Journal of Zoology 2: 88-125.

6. Fuhn  I. E.  (1960):  Amphibia. In: Fauna  R.P.R.,  Vol.  XIV,  Fasc.  1, Ed.  Academiei R.P.R., București.

7. Fuhn, I.E. (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Ştiinţifică, București.

8. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

9. Iftime A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roşie a Vertebratelor din România, Ed. Acad. Române, București.

10. Kovacs, H., Sas, I. (2010): Aspects of breeding activity of Bufo viridis in an urban habitat: a case study in Oradea, Romania. Biharean Biologist 4: 73-77.

11. Kovacs, H., Sas, I. (2009): Cannibalistic behaviour of Epidalea (Bufo) viridis tadpoles in an urban breeding habitat. North-Western Journal of Zoology 5: 206-208.

12. Litvinchuk, S. N., Rosanov, J. M., Borkin, L. J.. Skorinov, D. V. (2007): Molecular, biochemical and cytogenetic aspects of microevolution in anurans in Russia and adjacent countries. In: Ananjeva, N. B. & Lada, G. A. (eds.), Voprosy Gerpetologii, Proceedings of the Third Conference of Herpetological Society of A. M. Nikolsky, St. Petersburg, 247-257.

13. Sos T., (2008): Review of recent taxonomic and nomenclatural changes in European Amphibia and Reptilia related to Romanian herpetofauna, Herpetologica Romanica, Vol. 2: 61-91.

14. Speybroek J., Crochet P.A., (2007): Species list for the European herpetofauna – a tentative update. Podarcis 8(1/2): 8-34.

15. Stöck, M., Moritz, C., Hickerson, M., Frynta, D., Dujsebayeva, T., Eremchenko, V., Macey, J. R., Papenfuss T. J., Wake D. B., (2006): Evolution of mitochondrial relationships and biogeography of Palearctic green toads (Bufo viridis subgroup) with insights in their genomic plasticity. Molecular Phylogenetics and Evolution 41: 663-689.

16. Strugariu A., Gherghel I., Hutuleac-Volosciuc M.V., Puscasu C.M., (2007): Preliminary aspects concerning the herpetofauna from urban and peri-urban environments fromn North-Eastern Romania: a case study in the city of Suceava. Herpetologica Romanica 1:53-61.17.

17. Vences M. (2007): The Amphibian Tree of Life: Ideologie, Chaos oder biologische Realität? Zeitschrift für Feldherpetologie 14: 153–162.

18. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna.

19. ***Directiva Europeana 92/43/EEC.

20. ***Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

21. ***Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare.

22. *** www.iucnredlist.org

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *