Broasca râioasă brună (Bufo bufo)

15 martie 2014

Genul Bufo cuprinde aproximativ 100 de specii de pe 5 continente (Europa, Asia, Africa, America de Nord și America de Sud). În Europa trăiesc doar 3 specii ale acestui gen, și anume Bufo bufo, Bufo viridis și Bufo calamita, iar în România doar două dintre acestea pot fi întâlnite Bufo bufo și Bufo viridis. [5, 6] Cercetări recente au ajuns la concluzia că specia Bufo viridis aparține genului Epidalea, dar acest lucru nu este pe deplin stabilit, în prezent specia putând fi tratată cum a fost încadrată inițial. [10, 11, 13, 12, 15]

Bufo bufo acoperă un areal întins ca suprafață fiind întâlnită în nord-vestul Africii, Europa și Asia temperată până în Sahalin și chiar Japonia. Ea poate urca până la altitudinea de 2200 de metri în Alpi și chiar până la 3000 de metri în Tibet. [5, 6]

Arealul de răspândire al speciei Bufo bufo [7]

Distribuția speciei Bufo bufo în Europa [7]

În România acestă specie poate fi întâlnită între altitudinea de 0 și 2000 de metri, predominând centrul și nord-vestul țării. [3, 5, 6]

Distribuția speciei Bufo bufo în România [3]

Distribuția speciei Bufo bufo în România [3]

Morfologie. Are o formă masivă, cu corpul îndesat. Pupila este orizontală, botul scurt și rotund. Degetele membrelor anterioare sunt relativ scurte și rotunjite, al treilea deget fiind cel mai lung, membrele posterioare sunt de lungime mijlocie (tras pe lângă corp atinge cu articulația tibio tarsală timpanul) cu degetele turtite și de lungime medie. Pe partea dorsală a corpului, pielea este acoperită cu tuberculi verucoși de diferite mărimi, fiind spinoși sau poroși care elimină o secreție iritantă. În spatele ochilor se pot observa două glande mari, proeminente, numite glande parotoide. Pe partea ventrală a corpului, tegumentul este granulos, iar aceste granule pot avea uneori spini cornoși. Masculii sunt mult mai mici decât femelele, dar au brațele anterioare și degetele bine dezvoltate și puternice. La această specie lipsesc sacii vocali. În perioada de reproducere se pot observa pe degetele membrelor anterioare niște tuberculi, de culoare închisă, numiți calozități nupțiale. Acestea au rolul de a menține masculul bine prins de femelă în timpul reproducerii, dat fiind faptul că femelele parcurg distanțe foarte mari până la bălțile de reproducere cărând masculii în spate. [5, 6]

Coloritul. Pe partea dorsală, coloritul variază de la brun-cenușiu, brun-roșcat, brun-închis la măsliniu având diferite pete închise, iar partea ventrală este de un alb murdar, pătat adeseori cu brun-cenușiu. Culoarea irisului variază de la auriu până la roșu arămiu. [5, 6]

Ecologie. Broasca râioasă brună este o specie terestră întâlnindu-se atât în regiunile nelocuite cât și în cele cultivate, de la păduri, câmpii, culturi, grădini până la șes și munte. În timpul zilei stă ascunsă în galerii subterane de rozătoare sau în galerii proprii, în crăpături de stâncă, sub pietre, trunchiuri de copaci, frunze sau tufe de iarbă. [5, 6]

Este de obicei o specie crepusculară, după apusul soarelui sau atunci când versantul nu mai este expus la soare, iese după hrană, dar pot fi întâlniți indivizi hrănindu-se și noaptea târziu.  În stadiul de juvenil, în perioada de reproducere sau în timpul ploilor când soarele este acoperit de nori, ea are o activitate diurnă. [5, 6]

Se hrănește cu nevertebrate ca insecte, miriapode, păianjeni, melci, râme, gândaci. Fiind o specie masivă și cu corpul îndesat se mișcă lent, se târăște sau execută salturi scurte. [5, 6]

Reproducerea. Specia își începe perioada de reproducere pe la sfârșitul lunii martie – începutul lui aprilie, timp în care devine acvatică și o bună înotătoare. Masculii sunt, în general, mai numeroși decât femelele, iar un mascul nu părăsește niciodată femela decât după depunerea pontei. Ouăle de culoare neagră sunt depuse pe plantele sau ramurile acvatice, aproape de mal și au formă de cordoane gelatinoase și lungi și subțiri, dispuse pe 2-4 șiruri. Un astfel de cordon poate măsura lungimea chiar de 7 metri și poate conține aproximativ 6000 de ouă. Larvele tinere, cunoscute și sub denumirea de mormoloci, au culoarea neagră și se dezvoltă în 2-3 luni. [5, 6]

Legislație. În România, specia este protejată prin Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa III), prin Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (Anexa III) și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare, fiind considerată specie de interes național, ce necesită o protecție strictă (Anexa IV B). [16, 17, 18]

Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de preocupare minimă (LC), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este aproape amenințată cu dispariția. [9, 19]

Bibliografie

1. Baillie J.E.M., Hilton-Taylor C., Stuart S.N., (2004): A Global Species Assessment, IUCN Red List of Threatened Species.

2. Cogălniceanu D., Aioanei F., Bogdan M., (2000): Amfibienii din România, Determinator. Editura Ars Docendi, Bucureşti.

3. Cogălniceanu D., Szekely P., Samoilă C., Iosif R., Tudor M., Plăiaşu R., Stănescu F., Rozylowicz  L., (2013): Diversity and distribution of amphibians in Romania, Zookeys 296:25-57.

4. Covaciu-Marcov S.D., Ghira I., Cicort-Lucaciu Al. Şt.,  Strugariu Al., Bogdan H.V., (2006): Contributions to knowledge regarding the geographical distribution of the herpetofauna of Dobrudja, Romania, North-Western Jurnal of Zoology, Vol. 2, No. 2: 88-125.

5. Fuhn  I. E.  (1960):  Amphibia. In: Fauna  R.P.R.,  Vol.  XIV,  Fasc.  1, Ed.  Academiei R.P.R., Bucureşti.

6. Fuhn, I.E. (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

7. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

8. Ghira I., Venczel M., Covaciu-Marcov S.D., Mara G., Ghile P., Hartel T., Torok Z., Farkas L., Racz T., Farkas Z., Brad T., (2002): Mapping of Transylvanian herpetofauna. Nymphaea Folia naturae Bihariae 29: 145–201.

9. Iftime A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roşie a Vertebratelor din România, Ed. Acad. Române, București.

10. Litvinchuk S.N., Rozanov Yu.M., Usmanova N.M., Borkin L. Ya., Mazanaeva L.F., Kazakov V.I., (2007): Variability of Microsatellites BM224 and Bcal7 in Populations of Green Toads (Bufo viridis Complex) Differing by Nuclear DNA Content and Ploidy. Cell and Tissue Biology 1(1): 65-79.

11. Sos T., (2008): Review of recent taxonomic and nomenclatural changes in European Amphibia and Reptilia related to Romanian herpetofauna, Herpetologica Romanica, Vol. 2: 61-91.

12. Speybroek J., Crochet P.A., (2007): Species list for the European herpetofauna – a tentative update. Podarcis 8 (1/2): 8-34.

13. Stöck M., Moritz C., Hickerson M., Frynta D., Dujsebayeva T., Eremchenko V., Macey J.R., Papenfuss T. J., Wake D.B., (2006): Evolution of mitochondrial relationships and biogeography of Palearctic green toads (Bufo viridis subgroup) with insights in their genomic plasticity. Molecular Phylogenetics and Evolution 41: 663-689.

14. Strugariu A., Sos T., Gherghel I., Ghira I., Sahlean T.C., Pușcașu C.M., Huțuleac-Volosciuc M.V., (2008): Distributions and current status of the herpetofauna from Măcin Mountains Area (Tulcea County, Romania), Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza” Iași, s. Biologie animală, Tom LIV.

15. Vences M., (2007): The Amphibian Tree of Life: Ideologie, Chaos oder biologische Realität? Zeitschrift für Feldherpetologie 14: 153–162.

16. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenţia de la Berna.

17. ***Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

18. ***Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări ulterioare.

19. *** www.iucnredlist.org

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *