Boa de nisip (Eryx jaculus)

27 decembrie 2014
Eryx-jaculus-foto

Eryx jaculus este singura specie de boa întâlnit în Europa și este cea mai rară specie de reptilă din România, fiind astfel și cea mai puțin cunoscută. [11]

Boa de nisip este întâlnit pe teritoriul Albaniei, Macedoniei, Greciei, pe multe insule din Marea Egee, în România, Bulgaria și Turcia. [5, 6, 7, 8, 13]

Distibuția speciei Eryx jaculus în Europa [2]

Distribuția speciei Eryx jaculus în Europa [2]

Specia Eryx jaculus cuprinde 3 subspecii: Eryx jaculus jaculus care se găsește în nordul Africii, Eryx jaculus turcicus întâlnită în Peninsula Balcanică și vestul Asiei mici și Eryx jaculus familiaris în Persia, R.S.S. Armenească și estul Asiei Mici. În România trăiește doar subspecia Eryx jaculus turcicus.

Distibuția speciei Eryx jaculus în România [2]

Distribuția speciei Eryx jaculus în România [2]

Morfologie. Este o specie de șarpe de talie mijlocie ce poate ajunge până la 80 cm lungime. Corpul este puternic, de formă cilindrică având o grosime constantă de la cap la coadă. Coada poate reprezenta cel mult 1/10 – 1/16 din lungimea totală a corpului. Aceasta este scurtă și terminată rotund, prevăzută cu un solz conic. În partea anterioară, capul este îngust, iar botul este puternic retezat și depășește maxila. Este singura specie de șarpe din România ce are pupilă alungită eliptic și dispusă pe verticală. Rostralul este lat și mare, iar jumătatea sa superioară este terminată într-un unghi obtuz. Prefrontalele au formă triunghiulară, frontalele și interparietalul sunt hexagonale. Interparietalul este mărginit de patru plăci mici în lateral și posterior. Coroana oculară este alcătuită din solzi mici în număr de 9-10 despărțiți de supralabialele 4 și 5 printr-un solz. Coroanele oculare sunt legate pe partea superioară a capului printr-o punte cu patru plăci. Scuturile supralabiale sunt în număr de 10-12 și sunt mai înalte decât lungi. Solzii corpului sunt mici, rotunjiți și hexagonali dispuși în 40-50 de șiruri longitudinale. Solzii ventrali sunt înguști și dispuși în 163-200 de șiruri transversale. Subcaudalele sunt dispuse pe un singur rând într-un număr de 15-33. [5, 6]

Coloritul este gălbui sau cenușiu deschis cu pete mari și neregulate dispuse transversal de culoare brun închis. Capul este cenușiu cu o regiune albă în zona temporală. Între unghiul posterior ochiului și coltul gurii se diferențiază o bandă de culoare închisă. Ventral coloritul este gălbui pătat sau nu cu negru. Juvenilii au un colorit dorsal închis, negricios cu două șiruri de pete albe ce se unesc lateral spre mijlocul corpului. Pe partea ventrală coloritul este alb cu pete negre. [5, 6]

Ecologie. Boa de nisip preferă terenurile nisipoase și pământul afânat în care îți sapă ascunzișul. Este o specie nocturnă, stând în timpul zilei ascuns în întregime sub nisip. Hrana acestuia constă din șopârle, șoareci și melci. Este o specie ovovivipară (femela clocește ouăle în oviduct), depunând 6-12 ouă.  În luna iulie puii eclozează. [5, 6]

În România specia a fost găsită în Dobrogea, în următoarele patru localități: Cernavodă, Cărpiniș – Giuvegea, Cochirleni și Mahmudia. [5, 6, 10, 14] Cea mai recentă înregistrare a acestei specii în acestă zonă a fost făcută în anul 1986 într-un habitat situat între satele Beștepe și Mahmudia din Dobrogea. [14] Nici un studiu recent efectuat în Dobrogea nu a furnizat date despre această specie. [3, 12] Dispariția speciei Eryx jaculus din Dobrogea se presupune că ar fi datorită construcției canalului Dunăre – Marea Neagră considerat responsabil pentru distrugerea habitatului natural în care această specie viețuia. [10, 7]

Foarte mult timp specia a fost considerată de unii autori ca fiind extinctă [1, 7] sau pe cale de dispariție [8], dar iată că în anul 2012 o echipă de cercetători a publicat un articol foarte interesant în care semnalează un exemplar de Boa de nisip călcat de mașină în sudul României între localitățile Corabia și Turnu Măgurele (Județele Olt și Teleorman). Este pentru prima dată, după foarte mulți ani, când această specie apare în literatură și foarte interesant este faptul că este raportată în altă zonă decât în Dobrogea. [4]

Ultimele informații apărute în presă despre acestă specie relatează o populație de Eryx jaculus, indivizi vii și sănătoși, semnalată tot în sudul României. Așteptăm cu interes apariția articolului științific!

Legislație. În țara noastră, specia este protejată prin Legea Nr. 13 din 1993, prin care România ratifică Convenția de la Berna (Anexa III), Directiva Europeana 92/43/EEC (Anexa IV), Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (Anexa IV) și de asemenea de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare (Anexa IVA), fiind considerată o specie de interes comunitar ce necesită o protecție strictă. [15, 16, 17, 18]

Conform clasificării IUCN, la nivel mondial specia are un statut de neevaluată (NE), iar în Cartea Roșie a Vertebratelor din România specia este notată ca fiind endemică (EN). [9]

Bibliografie

1. Cogălniceanu D., Venczel M., (1993): Considerations on the protection and conservation of populations of amphibians and reptiles. Ocrotirea Naturii Mediului Înconjurător 37:109–114.

2. Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in Romania, ZooKeys 341: 49-76.

3. Covaciu–Marcov S.D., Ghira I., Cicort – Lucaciu A.Şt., Sas I., Strugariu A., Bogdan H.V., (2006): Contributions to knowledge regarding the geographical distribution of the herpetofauna of Dobrudja, Romania. North-Western Journal of Zoology 2 (2): 88-125.

4. Covaciu-Marcov S.D., Firenți S., Ciocort-Lucaciu A.S., Sas I., (2012): Eryx jaculus (Reptilia, Boidae) north of Danube: a road-killed specimen from Romania, Acta Herpetologica 7(1): 41-47.

5. Fuhn I.E., Vancea Ș., (1961): Fauna R.P.R. Reptilia (Ţestoase, Şopârle, Şerpi). Vol XIV, fasc. 2, Editura Academiei R.P.R., București.

6. Fuhn I.E., (1969): Broaște, șerpi, șopârle. Ed. Științifică, București.

7. Gasc J.P., Cabela A., Crnobrnja-Isailovic, Domen D., Groessenbacher K., Haffner P., Lescure J., Martens H., Marinez Rica J.P., Maurin H., Oliveira M.E., Sofianidou T.S., Veith M., Zuiderwijk A., (1997): Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe. Societas Europaea Herpetologica & Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

8. Gherghel I., Strugariu A., Zamfirescu S., (2009): Using maximum entropy to predict the distribution of a critically endangered reptile spesies (Eryx jaculus, Reptilia: Boidae) at its Northern range limit. AES Bioflux 1 (2):65-71.

9. Iftime A., (2005): Reptilia. In: Botnariuc & Tatole (eds): Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Ed. Acad. Române, București.

10. Kiritescu C., (1903): On the presence of Eryx jaculus Romania. Bulletin Société des Sciences, Bucarest 11:620–626.

11. Krecsák L., Iftime A., (2006): A review of the records of the Sand Boa (Eryx jaculus) in Romania. The Herpetological Bulletin, 98: 31–34.

12. Strugariu A., Sos T., Gherghel I., Ghira I., Sahlean T.C., Pușcașu C.M., Huțuleac-Volosciuc M.V., (2008): Distribution and current status of the herpetofaunã from the Northern Măcin mountains area (Tulcea county, Romania). Analele Științifice ale Universității ”Al. I. Cuza” Iaşi, s. Biologie animală LIV: 191-206.

13. Tokar A.A. & Obst F.J., (1993): Eryx jaculus (Linnaeus, 1758) – Westliche Sandboa. In: Handbuch der Reptilien und Amphibien Europas. Band 3/1. Schlangen (Serpentes) I. (Typhlopidae, Boidae, Colubridae 1: Colubrinae), pp. 35–53. Böhme, W. (Ed.). Wiesbaden: Aula.

14. Zinke O., Hielscher K., (1990): Proof of presence of Western boa (Eryx jaculus turcicus [Oliver]) in Romania (Reptilia, Serpentes: Boidae). Abhandlungen Staatliche Naturhistorische Sammlung Dresden 17:191–192.

15. ***Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenţia de la Berna.

16. ***Directiva Europeană 92/43/EEC.

17. ***Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

18. ***Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări ulterioare.

facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *